Aici, pe Pământ, gravitația ne ține ferm pe un sol solid. În microgravitatea unui asteroid, fiecare pas pe care îl fac astronauții îl vor trimite să zboare într-un arc lung și poate să iasă în spațiu. Ar fi aproape imposibil să te ocolești. Din fericire, cercetătorii MIT au dezvoltat un sistem de legătură care ar putea menține astronauții bine ancorați la suprafață, dar totuși să îi lase să se plimbe.
Când oamenii au pus prima dată piciorul pe Lună, au aflat imediat că gravitația mai mică va cauza probleme de ocolire. A fost nevoie de câteva misiuni, dar astronauții au perfecționat în cele din urmă un hop cu aspect prostesc, care le-a permis să sară peste gravitația 1/6. Dar pe un asteroid care poate fi la doar câțiva kilometri, pasul greșit ar putea pune un orbita pe orbită; gravitația este atât de scăzută. Atâta timp cât asteroidul depășește 8 km sau mai mult, un astronaut cu un picior greșit s-ar întoarce în cele din urmă la suprafață, dar ar face ca explorarea să devină infiorată.
Ceea ce au dezvoltat cercetătorii MIT este un sistem de legătură pe care astronauții s-ar atașa la suprafața asteroidului. Frânghiile ar fi strânse complet în jurul asteroidului, ca și cum ar pune o bandă de cauciuc în jurul unei bile. Odată ce frânghiile ușoare erau puse în aplicare, acestea vor aplica presiune în jos asupra astronauților, oferindu-le un fel de gravitate artificială. Ideea va fi publicată într-un număr viitor al revistei Acta Astronautica.
Cercetătorii precedenți au sugerat că astronauții s-ar putea prinde pe suprafața asteroidului, dar acest lucru nu ar fi posibil. Cercetătorul Ian Garrick-Bethell descrie defectul din planul respectiv, „ar fi ca și cum ai încerca să te arunci într-o grămadă de pietriș sau nisip.”
Echipa are în vedere o rachetă care ar zbura în jurul asteroidului, dezvăluind o bobină de frânghie. Odată ce nava spațială completează o orbită a asteroidului, bucla este formată și apoi strânsă.
Nimeni încă nu știe cu adevărat cum va fi suprafața unui asteroid. Chiar și acum acest lucru ar putea funcționa, întrucât frânghia ar putea tăia pe suprafața asteroidului și nu poate fi utilizată pentru a ține un astronaut jos. Dar măcar o puteau folosi ca o mână pentru a se târî de-a lungul lor fără a zbura.
Sursa originală: Comunicat de presă al MIT
