Formarea gamelor Reiner Faceți clic pentru a mări
Această imagine a fost realizată de navele spațiale SMART-1 ale ESA și arată o caracteristică strălucitoare de pe suprafața Lunii, denumită Formația Gamă Reiner. Observațiile de la sol au identificat-o greșit ca un crater, dar când navele spațiale americane și ruse au vizitat Luna, au dezvăluit această ciudată morfologie învolburată.
Aceste imagini realizate de Advanced Moon Imaging Experiment (AMIE) la bordul navei spațiale SMART-1 a ESA, arată o caracteristică caracterizată de albedo strălucitor și denumită Reiner Gamma Formation.
Formația Reiner Gamma, o zonă total plată formată din material mult mai strălucitor decât „iapa” întunecată din jur, este centrată pe o zonă situată la 57,8 grade vest, 8,1 grade nord, în Oceanus Procellarum, pe partea aproape (vizibilă) a Luna și are o extensie de aproximativ 30 de 60 km.
Camera AMIE a obținut imaginile la 14 ianuarie 2006, de la o distanță între 1599 și 1688 de kilometri și cu o rezoluție la sol între 144 și 153 metri pe pixel.
Din observații timpurii la sol, această caracteristică a fost inițial identificată greșit ca un crater. Doar observații detaliate mai târziu de pe orbită (cum ar fi cele efectuate de URSS Zond-6 și misiunile NASA lui Lunar Orbiter, Apollo și Clementine) au dezvăluit adevărata sa natură: o morfologie foarte neobișnuită, formată din tipare asemănătoare de vârtej care nu corespund niciunei topografii caracteristici.
Partea sa principală constă dintr-un model luminos de formă eliptică, situat la vest de craterul Reiner. Petele luminoase alungite se extind către nord-est în regiunea Marius Hills și mici vârtejuri se extind către sud-vest. Originea formației Gamma Reiner și a altor vârtejuri care apar pe suprafața lunară nu sunt încă neclare.
Virajele lunare sunt asociate cu anomalii magnetice și unele dintre aceste vârtejuri - cum ar fi Mare Ingenii și Mare Marginis - sunt „antipodale” la structuri cu impact mare (adică sunt situate chiar în regiuni opuse ale globului Lunii).
Așadar, s-a sugerat ca vârtejurile Gamma Reiner să corespundă materialelor magnetizate din materialele de ejectă bogate în crustă sau fier, capabile să devieze vântul solar (flux constant de particule încărcate care provin de la Soare). Acest lucru ar împiedica materialele de suprafață să treacă prin procese de maturizare și astfel să producă o anomalie optică.
Cu toate acestea, Reiner Gamma Formation este încă un caz particular. De fapt, anomalia magnetică nu se corelează cu scara structurii crustei lunare și a anomaliilor pe scară largă văzute pe partea îndepărtată. Mai mult, anomalia nu este asociată cu nicio structură antinodică evidentă a bazinului, iar materialul de suprafață legat de Reiner Gamma pare optic foarte imatur (vârsta pentru înlocuirea sa ar putea fi destul de recentă).
Analiza datelor imagistice ale clementinei NASA a arătat că proprietățile optice și spectroscopice ale stratului de suprafață regitic local sunt apropiate de cele ale solurilor similare cu craterele de iapă. Acest lucru este în concordanță cu proprietățile unui strat superficial de sol subteran.
Considerațiile lucrărilor asupra crateriei de impact susțin ipoteza că partea superioară a regulitului ar fi putut fi modificată printr-o interacțiune cu fragmente care se încadrează dintr-un nucleu de cometă cu densitate mică, ruptă anterior de forțele de maree și care a arat regulitul.
Apoi, anomalia magnetică nu ar fi rezultatul unui câmp crust antipodal generat în procesul de formare a bazinelor cu impact mare. Mai degrabă ar rezulta din efectele locale în timpul interacțiunii dintre suprafața lunară și mediul fizic cometar, cu posibilitatea ca vântul solar să fie deviat local și să contribuie la proprietățile optice neobișnuite.
Așadar, Formația Gamă Reiner ar putea fi un site interesant pentru viitoare explorări umane, din cauza radiațiilor deviate de la suprafață. Testarea ulterioară a acestei ipoteze necesită accesul la proprietățile fizice ale suprafeței pentru a constrânge mecanismele de formare a vârtejurilor lunare. Aceasta este o sarcină continuă pentru camera AMIE, destinată studierii proprietăților fotometrice ale regulitului.
Sursa originală: Portal ESA
