Gemenii 8 aveau probleme. Nava spațială se învârtea rapid, astronauții se luptau să rămână conștienți și, cel mai rău, toate - nu erau la îndemâna controlului misiunii NASA.
În cele din urmă, astronauții au luat contact în acea misiune din 1966 și au stropit în siguranță. Totuși, incidentul a ilustrat o slăbiciune a faptului că stațiile de la sol împrăștiate rămân în contact cu navele spațiale orbitante. NASA avea o rețea mare de stații, inclusiv navele și satelitele la distanță prin satelit, dar au existat lacune mari de acoperire.
Astăzi, NASA și Roscosmos (agenția spațială rusă) au aproape 100% contacte de comunicații cu astronauți și cosmonauți orbitanți în Stația Spațială Internațională, inclusiv video. Acest lucru se datorează unei rețele de sateliți numită sistem de satelit Urmărire și releu de date. Primul dintre acești sateliți a fost lansat în urmă cu 30 de ani astăzi (5 aprilie) în 1983.
TDRS include șapte sateliți operaționali care se află pe orbita geosincronă (în esență, într-o orbită care îi ține deasupra unei locații fixe pe Pământ.) Sateliții sunt proiectați pentru a servi nave spațiale care orbitează pe orbita Pământului joasă, peste 45 de mile (73 de kilometri) în altitudine. Acestea sunt distanțate pentru a se asigura că clienții primesc acoperire pe toată orbita. Operațiunile la sol constă din două terminale la sol situate în apropiere de Las Cruces, New Mexico.
Lansarea acestor sateliți a durat ani. Deși primul satelit a fost implementat cu succes, cel de-al doilea a fost distrus în explozia navetei Challenger din 1986. Restul primei generații de sateliți TDRS au intrat în spațiu între 1988 și 1995. Trei sateliți mai avansați au fost lansați între 2000 și 2002.
Aceasta înseamnă că flota TDRS îmbătrânește destul de mult, dar, din fericire, există înlocuitori noi pe drum. TDRS-K a fost lansat în ianuarie și este încă testat înainte de a-și asuma statutul operațional. TDRS-L se va lansa în 2014, iar TDRS-M în 2015.
