Când vine un tsunami către casa dvs., doriți să aflați despre el cât mai mult în avans. O avertizare timpurie cu privire la un astfel de dezastru ar putea salva nenumărate vieți, iar utilizarea informațiilor sistemului de poziționare globală poate fi doar modalitatea de a accelera timpul de reacție în viitor.
Sistemul tradițional de avertizare pentru tsunami se bazează pe măsurarea mărimii cutremurului care provoacă tsunami. Această metodă nu este întotdeauna fiabilă, deoarece calculând cu exactitate puterea valurilor oceanice rezultate durează ore sau zile.
De exemplu, seismul din 2005 din Nias în apropierea Indoneziei a fost estimat a provoca aproximativ aceeași dimensiune a tsunami-ului ca puternicul cutremur din Oceanul Indian din 2004, care a distrus orașele din porțiuni din Indonezia, India și Thailanda și a ucis mai mult de 225.000 de oameni. Tsunamiul din 2005 nu a îndeplinit aproape aceleași proporții ca cutremurul anterior. Au existat cinci alarme false de tsunami între 2005 și 2007, care pot reduce eficiența avertismentelor în ochii publicului.
Într-un studiu publicat în scrisorile de cercetare geofizică din decembrie, cercetătorul Y. Tony Song al Laboratorului de Propulsie Jet de la NASA din Pasadena, California, a arătat că utilizarea GPS-ului din zonele de coastă din apropierea epicentrului cutremurului ar putea ajuta la determinarea mai precisă și rapidă a scării unui tsunami.
Iată cum ar putea funcționa: datele de la sismometrele din apropierea epicentrului cutremurului sunt înregistrate pentru prima dată, ca în sistemul tradițional. După aceea, datele GPS ale deplasării pe malul mării sunt luate în considerare, ceea ce oferă o imagine mai completă a întinderii și puterii cutremurului. Mărimea tsunami-ului prevăzut este apoi calculată rapid și se dă un număr între 1 și 10 - 1 fiind cel mai mic - la fel ca scara Richter. Aceste informații ar putea fi apoi transmise prin sistemul de avertizare pentru tsunami pentru a evacua oamenii în siguranță.
Datele GPS ajută la crearea unui model tridimensional al tsunami-ului, oferind detalii despre deplasarea orizontală și verticală a litoralului, iar aceste date pot fi trimise și analizate în câteva minute de la stațiile GPS de coastă. Metodele cântecului au modelat cu exactitate trei tsunami anterioare: unul în Alaska în 1964, tsunami în Oceanul Indian în 2004 și tsunami Nias în 2005.
Sursa: Comunicat de presă JPL
