MARSIS „radargramuri” de bazin îngropat pe Marte. Credit imagine: ESA Faceți clic pentru a mări
Pentru prima dată în istoria explorării planetare, radarul MARSIS de la Mars Express al ESA a furnizat informații directe despre sub-suprafața profundă a planetei Marte.
Primele date includ craterele de impact îngropate, depistarea depunerilor stratificate la polul nord și indicii ale prezenței gheții profunde subterane.
Subsuprafața Marte a fost până acum un teritoriu neexplorat. Doar strălucirea adâncimilor marțiene ar putea fi dedusă prin analiza craterului de impact și a pereților de vale și prin desenarea secțiunilor transversale ale crustei deduse din cartografierea geologică a suprafeței.
Cu măsurătorile luate doar câteva săptămâni în timpul observațiilor pe timp de noapte din vara anului trecut, MARSIS - Radar Mars Advanced pentru Subsurface și Sunos Ionospheric - schimbă deja percepția noastră despre Planeta Roșie, adăugând la cunoștințele noastre cea de-a treia dimensiune „lipsă”: Interior marțian.
Primele rezultate dezvăluie o structură aproape circulară, cu aproximativ 250 km în diametru, adânc îngropată sub suprafața zonelor joase nordice ale regiunii Chryse Planitia în latitudinile medii de pe Marte. Oamenii de știință au interpretat-o ca un bazin îngropat de origine impact, care conține posibil un strat gros de material bogat în gheață în apă.
Pentru a atrage această primă imagine interesantă a suburbiei, echipa MARSIS a studiat ecourile undelor radio emise de radar, care au trecut prin suprafață și apoi s-au întors înapoi în mod distinctiv care spunea „povestea” despre straturile pătrundute.
Aceste structuri ecologice formează o colecție distinctivă care include arcuri parabolice și o caracteristică suplimentară de reflectare plană paralelă cu pământul, 160 km lungime. Arcurile parabolice corespund structurilor inelare care ar putea fi interpretate ca jantele unuia sau mai multor bazine de impact îngropate. Alte ecouri arată ceea ce poate fi caracteristicile „blocurilor înclinate” sau „inelelor de vârf” ale peretelui jante.
Reflexia plană este în concordanță cu o interfață plană care separă podeaua bazinului, situată la o adâncime de aproximativ 1,5 până la 2,5 km, de un strat de material diferit. În analiza lor asupra acestei reflecții, oamenii de știință nu exclud posibilitatea intrigantă a unui material cu densitate mică, bogată în gheață în apă, cel puțin parțial umplând bazinul.
"Detectarea unui bazin mare de impact îngropat sugerează că datele MARSIS pot fi folosite pentru a dezvălui o populație de cratere de impact ascunse în zonele joase de nord și în alte părți ale planetei", spune Jeffrey Plaut, investigator co-principal la MARSIS. „Acest lucru ne poate obliga să ne reconsideram cronologia formării și evoluției suprafeței.”
MARSIS a sondat și depozitele stratificate care înconjoară polul nord al Martei, într-o zonă cuprinsă între 10? si 40? Longitudine estică. Straturile interioare și baza acestor depozite sunt slab expuse. Interpretările anterioare se puteau baza doar pe imagistică, măsurări topografice și alte tehnici de suprafață.
Două ecouri puternice și distincte care provin din zonă corespund unei interfețe de suprafață și interfață între două materiale diferite. Prin analiza celor două ecouri, oamenii de știință au reușit să atragă scenariul probabil al unui strat de apă rece-gheață aproape pură, mai mare de 1 km, care depășește un strat mai profund de regulit bazaltic. Această concluzie pare să excludă ipoteza unei zone de topire la baza depozitelor stratificate nordice.
Până în prezent, echipa MARSIS nu a observat nicio dovadă convingătoare pentru apa lichidă din suburbie, dar căutarea abia a început. „MARSIS demonstrează deja capabilitatea de a detecta structuri și straturi în suburba planetei Marte care nu sunt detectabile de către alți senzori, din trecut sau din prezent”, spune Giovanni Picardi, investigatorul principal MARSIS.
„MARSIS deține o promisiune interesantă de a aborda și, eventual, de a rezolva, o serie de întrebări deschise cu semnificație geologică majoră”, a concluzionat el.
Sursa originală: Portal ESA
