Credit de imagine: ESA
Nava spațială SMART-1 a Agenției Spațiale Europene și-a încheiat a 50-a orbită a Pământului; funcționând motorul său ion pentru mai mult de 560 de ore. Controloarele ESA au efectuat o serie de teste pe nava spațială și aproape totul pare să funcționeze perfect - există o problemă minoră cu trackerul său de stele. Nava spațială este de așteptat să ajungă pe Lună până în martie 2005, când va începe cartografierea mineralelor de suprafață și a gheții.
Nava spațială își încheie acum cea de-a 50-a orbită și a completat mai mult de 560 de ore în spațiu. Principala activitate a săptămânii trecute a fost folosirea repetată a motorului electric de propulsie pentru a modifica treptat orbita navei spațiale. Aceasta este limitată la aproximativ 15 ore pe zi, în funcție de faptul dacă nava spațială se află în eclipsă. Până în prezent, motorul a generat impulsuri pentru un timp acumulat de aproximativ 240 de ore.
Performanța motorului cu propulsie electrică a fost monitorizată periodic cu ajutorul datelor de telemetrie transmise de navele spațiale și prin urmărirea radio la stațiile de la sol. Performanța PE s-a îmbunătățit constant, așa cum era de așteptat, în faza de încredere. În timpul primei trageri am măsurat o performanță redusă de aproximativ 3%, așa cum era de așteptat în operațiunile timpurii ale motorului la prima utilizare. Astăzi avem o ușoară supra-performanță de aproximativ 0,5% ceea ce ne oferă încredere în condițiile excelente ale sistemului de propulsie electrică.
Energia electrică furnizată de tablourile solare este nominală. Degradarea preconizată din cauza mediului de radiații este mai puțin severă decât cel mai rău caz. Putem, așadar, să presupunem că vom fi capabili să aruncăm cu putere maximă ceva timp.
Subsistemul termic funcționează foarte bine: toate temperaturile sunt așa cum este de așteptat, iar consumul de energie pentru încălzire este mai mic decât cel estimat. Aceasta este o situație confortabilă și ne oferă încredere că sistemul va putea face față bine sezonelor lungi de eclipse din primăvara anului viitor.
Subsistemele de comunicare, de gestionare a datelor și de software la bord au avut o performanță nominală până în prezent. Subsistemul de control al atitudinii, în general, a funcționat foarte bine, iar performanța controlerului în faza de împingere a fost atât de lină și precisă, încât nu a fost nevoie să folosiți propulsoarele de hidrazină pentru a desatura micile roți de reacție utilizate ca acționatoare principale.
Principalul domeniu de îngrijorare este performanța trackerului vedetelor. Acest maestru avansat de stele autonome nu a reușit recent să furnizeze informații despre atitudini bune în câteva cazuri în jurul perioadelor de pericol și eclipse. Deși sistemul de control al atitudinii poate face față acestor probleme ocazionale, operațiunile planificate ale navei spațiale sunt perturbate de aceste evenimente. Echipa operațională a ESOC este obligată să reprogeteze operațiunile pentru a ține cont de aceste evenimente. Între timp, proiectul ESTEC și echipele din industrie sunt ocupate să încerce să găsească o explicație la aceste anomalii. În ciuda acestui inconvenient, perioadele de încărcare sunt menținute. Mai multe despre acest subiect vor fi furnizate în rapoartele viitoare.
Informații orbitale / traiectoriale
Orbita SMART-1 este modificată continuu prin efectele de tracțiune scăzută ale propulsiei electrice. Elementele orbitale osculante sunt calculate periodic de specialiștii ESOC. Aceste elemente definesc așa-numita „orbită osculantă” care ar fi parcursă de nava spațială dacă în acel moment toate perturbațiile, inclusiv aruncarea PE, ar înceta. Deci este o imagine a situației în acel moment. În realitate, calea parcursă de nave spațiale este o spirală continuă care duce de la o orbită la alta.
În această diagramă GTO, sunt reprezentate orbitele osculante la lansare și în diferite momente. Orbita mare, marcată „finală”, este cea pe care ne așteptăm să o atingem la sfârșitul scăpării curelei de radiație în aproximativ două luni.
De la început, sistemul de propulsie electrică a reușit să crească axa semi-majoră a orbitei cu 1555 km, crescând altitudinea perigeului de la 656 km inițiali la 2035 km și perioada orbitală cu mai mult de o oră, de la 10 inițiali ore 41 minute până în prezent 11 ore 42 minute.
Sursa originală: Comunicat de presă ESA
