Deplasați-vă, gravitația: câmpurile magnetice ale găurilor negre pot avea o tragere puternică

Pin
Send
Share
Send

Se repetă că găurile negre sunt puțuri de gravitație puternice, deoarece reprezintă o concentrație densă de materie într-o singură locație. Dar despre câmpurile lor magnetice? Un nou studiu sugerează că această forță ar putea fi cel puțin la fel de puternică precum gravitația în găurile negre supermasive, singularitățile care se ascund în centrul multor galaxii.

Simulările câmpurilor magnetice de gaz care intră în aceste fiare sugerează că această acțiune - dacă gazul poartă un câmp magnetic - face câmpul mai puternic până când este egal cu gravitația.

Câmpurile magnetice pot afecta proprietăți, cum ar fi găurile negre luminoase (în radio) și cât de puternice sunt jeturile emanate de singularitate. Oamenii de știință speculează că atunci când vedeți jeturi luminoase dintr-o gaură neagră, acest lucru ar putea implica într-adevăr un câmp magnetic puternic.

„În mod surprinzător, rezistența câmpului magnetic în jurul acestor obiecte exotice este comparabilă cu câmpul magnetic produs în ceva mai cunoscut: o mașină de rezonanță magnetică (IRM) pe care o puteți găsi în spitalul dvs. local”, a declarat Max Planck Institute pentru Radio Astronomie.

„Atât găurile negre supermasive cât și aparatele RMN produc câmpuri magnetice care sunt de aproximativ 10.000 de ori mai puternice decât câmpul magnetic al suprafeței Pământului, ceea ce ghidează o busolă obișnuită.”

Noi informații despre cât de puternice s-au bazat câmpurile magnetice pe baza lucrărilor recente cu Very Long Baseline Array, un grup în rețea de telescoape radio din Statele Unite. Mai exact, informațiile provin dintr-un program numit MOJAVE (Monitoring Of Jets in Active galactic nuclees with VLBA Experiments) care privește jeturi în jurul a câteva sute de găuri negre supermasive.

Cercetătorii au subliniat că vor fi necesare mai multe cercetări observaționale pentru a suplimenta simulările. Lucrarea va fi publicată astăzi în Nature. Conducătorul cercetării a fost Mohammad Zamaninasab, un cercetător trecut la Max Planck.

Sursa: Institutul Max Planck pentru Radio Astronomie

Pin
Send
Share
Send