Stelele neutronice sunt resturi de stele masive (de 10-50 de ori mai masive ca Soarele nostru) care s-au prăbușit sub propria greutate. Alte două proprietăți fizice caracterizează o stea neutronă: rotația rapidă și câmpul magnetic puternic. Magneții formează o clasă de stele cu neutroni cu câmpuri magnetice ultra-puternice, de aproximativ o mie de ori mai puternice decât cele ale stelelor neutronice obișnuite, ceea ce le face cei mai puternici magneți cunoscuți din cosmos. Astronomii nu au fost însă siguri de ce magnetii strălucesc în razele X. Pentru testarea, pentru prima dată, a proprietăților de raze X ale magneților, sunt utilizate date de la observatorii de orbitare integrali ai ESA.
Până în prezent, au fost găsiți aproximativ 15 magneți. Cinci dintre aceștia sunt cunoscuți ca repere gamma soft, sau SGR-uri, deoarece eliberează sporadic explozii mari, scurte (care durează aproximativ 0,1 s) de raze gamma cu energie redusă (moale) și raze X dure. Restul, aproximativ 10, sunt asociate cu pulsaere anomale cu raze X sau AXPs. Deși SGR-urile și AXP-urile au fost gândite pentru prima dată ca obiecte diferite, știm acum că au multe proprietăți și că activitatea lor este susținută de câmpurile lor magnetice puternice.
Magneții sunt diferiți de stelele neutronice „obișnuite” deoarece câmpul lor magnetic intern este considerat suficient de puternic pentru a răsuci crusta stelară. Ca într-un circuit alimentat de o baterie gigantică, această răsucire produce curenți sub formă de nori de electroni care curg în jurul stelei. Acești curenți interacționează cu radiațiile provenite de la suprafața stelară, producând razele X.
Până acum, oamenii de știință nu și-au putut testa predicțiile, deoarece nu este posibil să se producă astfel de câmpuri magnetice ultra-puternice în laboratoarele de pe Pământ.
Pentru a înțelege acest fenomen, o echipă condusă de dr. Nanda Rea de la Universitatea din Amsterdam a folosit datele XMM-Newton și Integral pentru a căuta acești nori densi de electroni în jurul tuturor magneților cunoscuți.
Echipa Rea a găsit dovezi că curentii mari de electroni există de fapt și au fost capabili să măsoare densitatea electronilor, care este de o mie de ori mai puternică decât într-un pulsar „normal”. De asemenea, au măsurat viteza tipică cu care circulă curenții de electroni. Cu acesta, oamenii de știință au stabilit acum o legătură între un fenomen observat și un proces fizic real, un indiciu important în puzzle-ul înțelegerii acestor obiecte cerești.
Echipa lucrează acum din greu pentru a dezvolta și testa modele mai detaliate pe aceeași linie, pentru a înțelege pe deplin comportamentul materiei sub influența unor câmpuri magnetice atât de puternice.
Sursa: ESA
