Lumina de pe Lună este de fapt lumina reflectată de la Soare!
În fiecare secundă, Soarele transformă 600 de milioane de tone de hidrogen în heliu. Cea mai mare parte a acestei energii pleacă în spațiu, dar o parte din ea se încadrează pe planete și lunile din Sistemul Solar. Acesta este motivul pentru care le putem vedea deloc. Fără Soare, numai Jupiter și Saturn ar putea fi ușor detectabili în spectrul infraroșu, deoarece dau mai multă căldură decât absorb de la Soare.
Diferite obiecte din Sistemul Solar au o cantitate diferită de reflectivitate. Astronomii numesc lumina reflectată din albedo-ul Soarelui. Valorile albedului unui obiect pot varia între 0 (întunecat) și 1 (luminos). Albedo-ul pentru Lună este 0,12. Cu alte cuvinte, Luna reflectă 12% din lumina soarelui care cade pe ea.
Cel mai înalt albedo din Sistemul Solar este luna Saturn Enceladus, cu un albedo de .99. Cu alte cuvinte, reflectă 99% din lumina care cade asupra ei. Acest lucru se datorează faptului că este format din cea mai mare parte cu gheață. Obiectele întunecate precum asteroizii pot avea un albedo până la 5%.
Când Luna este plină, astronomii își măsoară amploarea aparentă la -12,6. Acest lucru este suficient de luminos pentru a merge ușor în jurul întunericului total; aproape suficient de luminos pentru a citi.
Cu toate acestea, când există o lună nouă, nu există nicio lumină de la Soarele care cade pe Lună și totuși putem vedea suprafața Lunii. De unde vine lumina? Pământul. Astronomii numesc această lumină reflectată „Earthshine” și îi ajută să calculeze câtă lumină solară cade pe Pământ.
Deci, acum știți că lumina Lunii provine de fapt de la Soare, dacă nu vine de pe Pământ.
Iată un articol pe care l-am făcut în Space Magazine despre Earthshine și iată un articol despre grădinărit pe Lună.
Iată un articol din Extreme Science despre Luna și un articol de la NASA despre Earthshine.
Puteți asculta un podcast foarte interesant despre formarea Lunii din distribuția Astronomie, episodul 17: De unde a venit luna?
