Aceasta este o fotografie a lui Neptun, Din pământ! Noua optică adaptativă a ESO face ca telescoapele solului să ignore atmosfera Pământului

Pin
Send
Share
Send

În 2007, Observatorul European Sud (ESO) a finalizat lucrările la telescopul foarte mare (VLT) la Observatorul Paranal din nordul Chile. Acest telescop la sol este cel mai avansat instrument optic din lume, format din patru unități de telescoape unitare cu oglinzi principale (care măsoară 8,2 metri în diametru) și patru telescoape auxiliare mobile de 1,8 metri.

Recent, VLT a fost modernizat cu un nou instrument cunoscut sub numele de Multi Unit Spectroscopic Explorer (MUSE), un spectrograf panoramic cu câmp integral care funcționează la lungimi de undă vizibile. Datorită noului mod optic adaptiv pe care acest lucru îl permite (cunoscut sub denumirea de tomografie laser), VLT a fost capabil să achiziționeze recent câteva imagini cu Neptun, grupări de stele și alte obiecte astronomice cu o claritate impecabilă.

În astronomie, optica adaptivă se referă la o tehnică în care instrumentele sunt capabile să compenseze efectul de estompare cauzat de atmosfera Pământului, care este o problemă serioasă atunci când vine vorba de telescoape la sol. Practic, pe măsură ce lumina trece prin atmosfera noastră, ea se deformează și face ca obiectele îndepărtate să se estompeze (motiv pentru care stelele par să clipească atunci când sunt văzute cu ochiul liber).

O soluție la această problemă este dislocarea telescoapelor în spațiu, unde perturbarea atmosferică nu este o problemă. Un alt lucru este să te bazezi pe o tehnologie avansată care să poată corecta artificial distorsiunile, rezultând astfel imagini mult mai clare. O astfel de tehnologie este instrumentul MUSE, care funcționează cu o unitate de optică adaptivă numită GALACSI - un subsistem al Facilității de Optică Adaptivă (AOF).

Instrumentul permite două moduri optice adaptive - modul Wide Field și modul îngust. Întrucât primul corectează efectele turbulenței atmosferice cu până la un km deasupra telescopului pe un câmp vizual relativ larg, modul Narrow Field folosește tomografia cu laser pentru a corecta aproape toată turbulența atmosferică de deasupra telescopului pentru a crea imagini mult mai clare, dar peste o regiune mai mică a cerului.

Acesta este format din patru lasere care sunt fixate la cel de-al patrulea telescop de unitate (UT4), care aprinde lumina portocalie intensă pe cer, simulând atomi de sodiu înalte în atmosferă și creând „Stele Ghid Laser”. Lumina din aceste stele artificiale este apoi utilizată pentru a determina turbulența din atmosferă și pentru a calcula corecțiile, care sunt apoi trimise în oglinda secundară deformabilă a UT4 pentru a corecta lumina distorsionată.

Folosind acest Mod de câmp îngust, VLT a fost capabil să capteze imagini de test remarcabil de ascuțite ale planetei Neptun, grupări de stele îndepărtate (cum ar fi clusterul cu stele globulare NGC 6388) și alte obiecte. În acest sens, VLT a demonstrat că oglinda sa UT4 este capabilă să atingă limita teoretică a clarității imaginii și nu mai este limitată de efectele distorsiunii atmosferice.

În esență, acest lucru înseamnă că acum este posibil ca VLT să capteze imagini de pe sol care sunt mai clare decât cele luate de Telescopul spațial Hubble. De asemenea, rezultatele UT4 ​​îi vor ajuta pe ingineri să realizeze adaptări similare la Telescopul Extrem de Mare (ELT) al ESO, care se va baza, de asemenea, pe tomografia cu laser pentru a-și realiza sondajele și pentru a-și îndeplini obiectivele științifice.

Aceste obiective includ studiul găurilor negre supermasive (SMBHs) din centrele galaxiilor îndepărtate, jeturi de la stele tinere, ciorchine globulare, supernovee, planetele și lunile sistemului solar și planetele extra-solare. Pe scurt, utilizarea opticii adaptive - așa cum a fost testat și confirmat de MUSE-ul VLT - va permite astronomilor să utilizeze telescoape la sol pentru a studia proprietățile obiectelor astronomice într-un detaliu mult mai mare decât până acum.

În plus, alte sisteme de optică adaptivă vor beneficia de munca cu Adaptive Optics Facility (AOF) în următorii ani. Acestea includ GRAAL-ul ESO, un modul optic adaptiv pentru stratul de sol, care este deja utilizat de imagistul cu câmp larg infraroșu Hawk-I. În câțiva ani, instrumentul puternic Imaginată Rezoluție și Spectrograf (ERIS) va fi adăugat și la VLT.

Între aceste modernizări și desfășurarea de telescoape spațiale de generație viitoare în anii următori (cum ar fi Telescopul spațial James Webb, care se va desfășura în 2021), astronomii se așteaptă să aducă în centrul atenției o mare parte din Univers. Și ceea ce văd este sigur că va ajuta la rezolvarea unor mistere de lungă durată și probabil va crea multe altele!

Și asigurați-vă că vă puteți bucura de aceste videoclipuri cu imaginile obținute de VLT din Neptun și NGC 6388, prin amabilitatea ESO:

Pin
Send
Share
Send