Majoritatea stelelor din Univers se află în etapa principală a secvenței vieții lor, un punct în evoluția lor stelară, unde transformă hidrogenul în heliu în miezurile lor și eliberează o cantitate extraordinară de energie. Să exemplificăm faza principală a secvenței din viața unei stele și să vedem ce rol joacă în evoluția unei stele.
O stea se formează mai întâi dintr-un nor rece de hidrogen molecular și heliu. Gravitatea reciprocă strânge materialul stelar și această energie gravitațională o încălzește. Steaua trece mai întâi printr-o fază protostară de aproximativ 100.000 de ani, apoi o fază T Tauri, unde strălucește doar cu energia eliberată din colapsul gravitațional continuu. Această a doua fază T Tauri durează încă 100 de milioane de ani.
În cele din urmă temperaturile și presiunile din miezul stelei sunt suficiente pentru a putea aprinde fuziunea nucleară, transformând atomii de hidrogen în heliu. Când acest proces începe, se spune că o stea se află în secvență principală faza vieții sale.
Într-o stea ca Soarele nostru, miezul reprezintă aproximativ 20% din raza sa. Este în această regiune unde se eliberează toată energia Soarelui. Energia eliberată în miez trebuie să călătorească încet printr-o zonă radiativă, unde fotonii de energie sunt absorbiți și apoi reemisiți. Energia este apoi transportată printr-o zonă convectivă, unde coloane cu plasmă fierbinte transportă bule de gaz încălzit la suprafața Soarelui, unde este eliberată. Materialul se răcește și cade înapoi în Soare, unde s-a încălzit din nou. Această călătorie poate dura mai mult de 100.000 de ani pentru ca un singur foton să ajungă din miezul unei stele până la suprafața sa.
De-a lungul timpului, o stea consumă încet aprovizionarea cu hidrogen în miezul său, iar heliul rămas se acumulează. Dar faza secvenței principale poate dura mult timp. Soarele nostru a fost deja în secvența sa principală de 4,5 miliarde de ani și va dura probabil încă 7,5 miliarde de ani înainte de a rămâne fără combustibil.
Cele mai mici stele pitice roșii pot arde în faza secvenței principale timp de aproximativ 10 trilioane de ani! Cele mai mari stele supergigante ar putea dura doar câteva milioane. Totul coboară în masă.
Iar masa definește modul în care o stea iese din faza secvenței principale a vieții sale. Pentru cele mai mici stele pitice roșii, astronomii cred că vor opri doar după ce și-au folosit tot hidrogenul, devenind pitici albi. Stele mai masive, cu până la 10 mase solare, vor trece printr-o fază uriașă roșie, unde își extind de multe ori dimensiunea inițială înainte de a se prăbuși în piticul alb. Iar cele mai masive stele vor exploda doar ca supernove.
Am scris multe articole despre vedete pe Space Magazine. Iată un articol despre întregul ciclu de viață al stelelor și despre diferite tipuri de stele.
Vrei mai multe informații despre stele? Iată comunicatele de știri ale Hubblesite despre stele și mai multe informații din NASA își imaginează Universul.
Am înregistrat mai multe episoade din Astronomy Cast despre vedete. Iată două pe care le-ar putea fi de ajutor: Episodul 12: De unde vin vedetele copilului și episodul 13: Unde merg stelele când mor?
Referințe:
NASA
http://burro.astr.cwru.edu/stu/stars_lifedeath.html
