Vizualizarea bureților naturali, a celulelor cu fagure sau a bătutului de clătite bubuit face ca pielea ta să se târască? S-ar putea să fiți printre mii de oameni cu trypofobie - o aversiune extremă față de modele grupate de găuri sau denivelări neregulate. Imaginile virale cu păstăi de semințe de lotus, broaște din Surinam însărcinate și picătoarele de lemn care păstrează fructe în copaci au declanșat reacții de la trypophobes online și au sensibilizat asupra stării. Deși anecdotic răspândită, fobia nu este listată în Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale, ediția a cincea (DSM-5), ghidul de diagnostic pentru tulburările mintale recunoscute de psihologii profesioniști.
Cauzele și simptomele trypofobiei
După ce a văzut o bucată de coral, cadă plină cu bule sau chiar ciocolată aerată, o persoană cu trypofobie poate deveni depășită cu dezgust sau se poate simți bolnavă fizic. Aceștia își pot simți cursa cardiacă, lira de cap sau trântirea pielii. Uneori, chiar și o descriere narativă a unui declanșator vizual poate incita aceste simptome, fără a fi nevoie de o imagine.
Majoritatea persoanelor trypofobe prezintă dezgust ca principalul lor simptom, lucru neobișnuit în fobiile recunoscute, unde frica este mai răspândită, potrivit unui review din 2018, în Frontiers of Psychiatry. Femeile par mai susceptibile să dezvolte trypofobie, iar cele mai frecvente diagnostice comorbide sunt tulburările depresive majore și tulburările de anxietate generalizată.
Fobia este un tip de tulburare de anxietate care poate declanșa simptome de greață, amețeli, palpitații cardiace, tremur și sentimente de panică, potrivit Serviciului Național de Sănătate. Fobiile se dezvoltă atunci când oamenii au un sentiment exagerat de frică față de o situație, loc, sentiment sau obiect; această reacție copleșitoare poate rezulta din propriile lor experiențe traumatice sau din răspunsurile pe care le-au luat din observarea altora. Șansele de a dezvolta fobie depind de istoricul genetic al unei persoane.
"Este important să înțelegem motivele care stau la baza aversiunii individului față de obiecte sau imagini cu mici găuri", a spus psihologul Anthony Puliafico, profesor asistent de psihologie clinică la Universitatea Columbia, New York, într-un e-mail. „Dacă un individ este„ extras ”doar prin imagini cu mici găuri sau modele, dar aversiunea lor nu afectează funcționarea lor, aceasta nu ar fi o fobie.”
Cu alte cuvinte, fobia trebuie să „interfereze semnificativ cu rutina normală a persoanei”, așa cum se precizează în DSM-5. Oamenii de știință rămân dubioși în privința dacă trypofobia îndeplinește acest criteriu, deși mai multe cercetări pot rezolva această întrebare.
Este reală trypofobia?
Se consideră că termenul „trypofobie” își are originea pe un forum online intitulat „O fobie a găurilor”. O utilizator pe nume Louise din Irlanda a consultat serviciul Oxford Word and Language pentru a ajuta la crearea cuvântului, ceea ce se traduce prin „frica de găuri plictisitoare” în limba greacă.
Termenul a intrat în uz popular în 2009, când un student al Universității din Albany, numit Masai Andrews, a fondat site-ul web Trypophobia.com și un grup de sprijin trypophobe pe Facebook, potrivit Popular Science. În prezent, grupul public are peste 13.600 de membri. Un grup de surori mai nou, numit „Trypophobia Triggers”, acționează ca o arhivă a imaginilor pockmarked, care au trimis stomacul membrilor întorcându-se.
După o luptă extinsă, comunitatea trypophobe a asigurat o pagină Wikipedia care descrie starea. Redactorii Wikipedia au șters o pagină încercată în 2009, afirmând că trypofobia a fost „probabil o prostie și un nonsens de brevet de frontieră”, a raportat Washington Post. Teama a asigurat acum faima culturii pop și a fost chiar prezentată în cel de-al șaptelea sezon al serialului TV „American Horror Story”, după cum a subliniat BuzzFeed.
Ce spune știința
Trypofobia a intrat pentru prima dată în literatura științifică în 2013, când cercetătorii au propus că afecțiunea provine dintr-o aversiune înnăscută la animale periculoase. Oamenii de știință s-au aprins la ideea când unul dintre participanții la studiu și-a menționat frica de caracatița cu inel albastru, un animal extrem de otrăvitor, cu pete colorate. Cercetătorii și-au dat seama că multe animale periculoase, cum ar fi meduzele de casă, șarpele taipan interior și broasca de dart otravă, împărtășesc caracteristici vizuale similare declanșatorilor de trypofobie; și anume, tiparele lor sunt, de obicei, cu contrast ridicat și grupate, dar nu atât de aproape încât se suprapun.
Unii oameni de știință teoretizează că trypofobia nu este o frică suprageneralizată de animale, ci de boli umane. Multe boli și paraziți infecțioși lasă pielea plină de pete și urlete - gândiți-vă la variola, la scarlatină sau la mușcăturile de botfly. Un studiu din 2017 a sugerat că această suprapunere ar putea explica greața și senzațiile de „înghesuire a pielii” conjugate de afecțiune.
Alte dovezi sugerează că declanșatorii de trypofobie provoacă pur și simplu disconfort vizual și că unele persoane sunt deosebit de sensibile la efectele lor, cum ar fi tulburările de ochi și distorsiunile perceptuale. În plus, un studiu din 2016 a descoperit că trypofobii tind să fie extrem de empatici și sensibili la stimuli dezgustători. În cele din urmă, oamenii de știință încă nu au identificat cauza care stă la baza afecțiunii.
Cum se poate vindeca trypofobia
Deși nu figurează în DSM5, trypofobia poate provoca perturbări în viața oamenilor.
„În ceea ce privește orice frică sau aversiune, dacă simptomele dvs. sunt persistente și tulburătoare sau afectează, aș recomanda consultarea unui profesionist din domeniul sănătății mintale, cu expertiză în tratamentul expunerii”, a spus Puliafico. În tratamentul expunerii, un terapeut ghidează un individ în fața treptat a obiectelor sau situațiilor care provoacă frică sau dezgust. „Există dovezi din ce în ce mai mari că fobiile specifice pot fi tratate intensiv și, în anumite cazuri, după o singură sesiune de expunere”.
