Beta Ceti este o stea strălucitoare, uriașă, cu o coroană fierbinte, care radiază de aproximativ 2.000 de ori mai multă putere de raze X decât Soarele. Oamenii de știință bănuiesc că această activitate cu raze X este legată cumva de stadiul său avansat de evoluție numit arderea miezului de heliu. În această etapă, miezul stelei este foarte fierbinte (mai mult de o sută de milioane de grade Celsius) și transformă heliul în carbon prin reacții de fuziune nucleară.
Folosind teoria evoluției stelelor, putem reconstrui istoria Beta Ceti, o stea cu o masă de aproximativ 3 Soare. În primii miliarde de ani ai existenței sale, Beta Ceti a fost alimentat de reacții de fuziune nucleară care transformă hidrogenul în heliu din miez.
După epuizarea hidrogenului din miez, regiunea centrală a stelei s-a contractat până când gazul de hidrogen din jurul miezului de heliu a devenit suficient de cald și de dens pentru ca reacțiile de fuziune de hidrogen să se aprindă acolo. Această nouă sursă puternică de energie a făcut ca regiunile exterioare ale stelei să se extindă foarte mult și să se răcească. În acest moment, Beta Ceti a devenit un gigant roșu. În faza uriașului roșu, Beta Ceti ar fi fost o sursă foarte slabă de raze X.
După aproximativ 10 milioane de ani, miezul stelei s-a contractat și s-a încălzit la peste 100 de milioane de grade, permițând reacțiile de fuziune cu heliu acolo. În acest stadiu de ardere a miezului de heliu, care va dura 100 de milioane de ani sau mai mult, diametrul total al stelei s-a micșorat până la aproximativ 20 de ori mai mare decât al Soarelui, iar temperatura suprafeței a crescut, deci nu mai este o stea uriașă roșie.
Sursa originală: Comunicat de presă Chandra
