Noile rezultate publicate în revista Icarus sugerează că peșterile de pe Marte pot oferi viitorilor astronauți mai mult decât doar adăpost. În multe locații, chiar departe de stâlpi, peșterile pot de fapt să capteze gheața cu apă.
Peșterile de gheață sunt făcute din rocă, dar conțin gheață pe tot parcursul anului. (Nu trebuie confundat cu peșterile ghețarilor, care sunt peșteri din gheață!) Peșterile de gheață pot fi găsite pe Pământ chiar și acolo unde temperaturile de suprafață sunt peste îngheț de luni de zile. Acest lucru se întâmplă deoarece aerul rece de iarnă se scufundă în peșteră și este prins, dar în timpul verii, circulația în peșteră se oprește: este plin de aer rece dens, astfel încât aerul cald afară nu poate intra.
Acum, într-un studiu condus de Kaj Williams de la NASA Ames, oamenii de știință au utilizat simulări ale climatului global și presupuneri cu privire la proprietățile termice ale suprafeței pentru a-și da seama unde s-ar putea produce o captură de frig similară pe Marte. Rezultatele lor arată că o parte semnificativă a suprafeței marțiene are condițiile potrivite pentru a se acumula gheața în peșteri.
Și mai tentant, imensele provincii vulcanice din Tharsis și Elysium par a fi deosebit de bune la acumularea de gheață. Acest lucru este important deoarece pe flancurile acestor vulcani au fost observate peșteri formate prin tuburi de lavă care se prăbușesc. Peșterile cu tub de lavă de pe Pământ tind să aibă o circulație limitată a aerului, ceea ce le face buni candidați la acumularea de gheață.
Astronauții de pe suprafața planetei Marte vor trebui probabil să acopere în subteran pentru a evita mediul dur de radiație al suprafeței. Peșterile naturale, cum ar fi tuburile de lavă, au fost sugerate drept adăposturi gata pregătite pentru astronauți și arată doar mai bine. Nu numai că peșterile cu gheață ar putea furniza apa ca resursă, gheața ar putea păstra înregistrări valoroase ale ciclurilor climatice trecute, iar peșterile pot fi habitate importante pentru viața marțiană trecută sau actuală.
Williams și echipa sa intenționează să continue rafinarea modelelor lor, în special concentrându-se pe regiunile Tharsis și Elysium, folosind modele atmosferice cu rezoluție înaltă și date geologice mai precise pentru a identifica zonele care sunt cele mai bune pentru formarea peșterii de gheață.
