CHICAGO - Starea cardiorespiratorie generală a unei persoane este legată de riscul său de a dezvolta polipi precanceroși în colon, care poate crește în cancerul de colon, a descoperit un nou studiu din Singapore.
În cadrul studiului, cercetătorii au descoperit că persoanele cu niveluri mai mici de fitness cardiorespirator aveau un risc mai mare de a dezvolta acești polipi, care sunt, de asemenea, numiți adenoame.
Medicii au știut de mult timp că eșecul de a obține suficientă activitate fizică este legat de un risc crescut de cancer colorectal, a declarat autorul studiului principal Dr. Vikneswaran Namasivayam, gastroenterolog la Spitalul General din Singapore. Namasivayam și-a prezentat concluziile aici luni (8 mai) la Săptămâna bolilor digestive, o întâlnire științifică axată pe boli digestive.
În noul studiu, cercetătorii s-au concentrat pe polipi precanceroși în loc de cancer. Ei doreau să caute o legătură între fitness și acești polipi, deoarece descoperirea unei astfel de legături ar „acorda credibilitate suplimentară ideii” că fitnessul joacă un rol în dezvoltarea cancerului colorectal, a spus Namasivayam.
Cercetătorii au făcut, de asemenea, lucrurile cu un pas mai departe, măsurând fitness-ul cardiorespirator al oamenilor și nu doar întrebându-i cât de mult au exercitat, a spus el.
Fitnessul cardio-respirator este un concept foarte diferit de activitatea fizică, a declarat Namasivayam la Live Science. Când oamenii vorbesc despre activitate fizică, termenul se referă mai mult la un comportament decât la o măsurare biologică, a spus Namasivayam. Dar fitnessul cardiorespirator poate fi măsurat în mod obiectiv, a spus el.
Un alt mod de a privi diferența dintre activitatea fizică și fitnessul cardiorespirator este faptul că, în timp ce activitatea fizică influențează fitnessul cardiorespirator, alți factori o influențează și ea, a spus Namasivayam. Vârsta unei persoane, sexul și genetica afectează, de asemenea, nivelul său de fitness cardiorespirator, a spus el.
În cadrul studiului, cercetătorii au măsurat capacitatea cardiorespiratorie a 36 de adulți cu vârste cuprinse între 45 și 70 de ani. Dintre acești participanți, 20 de persoane aveau polipi precanceroși și 16 persoane, de control, nu aveau polipi.
Pentru a determina nivelul de fitness cardiorespirator al fiecărei persoane, cercetătorii s-au concentrat asupra VO2 max, care este o măsură a fitnessului aerob, care privește cât de mult oxigen poate folosi corpul într-o anumită perioadă de timp pentru a-și alimenta celulele. Cu cât este mai mare VO2 maxima unui individ, cu atât este mai potrivită persoana respectivă. Pentru a măsura VO2 max, persoanelor din studiu au fost rugate să călărească biciclete staționare până la punctul de epuizare, a spus Namasivayam.
Cercetătorii au descoperit că cu cât VO2 max a unei persoane a fost mai mare, cu atât este mai puțin probabil ca o persoană să aibă un polip precanceroasă. Cu alte cuvinte, oamenii din studiu cu polipi precanceroși au avut mai multe șanse să aibă un nivel mai mic comparativ cu cei care „nu aveau polipi”, a spus Namasivayam.
Studiul a fost mic, fiind necesare mai multe cercetări pentru a ajuta oamenii de știință să înțeleagă pe deplin legătura dintre fitnessul cardiorespirator și riscul de polipi precanceroși, a menționat Namasivayam. În plus față de reproducerea rezultatelor acestui studiu, cercetătorii trebuie să analizeze mecanismele biologice care ar putea explica legătura, a spus el.
Descoperirile nu au fost încă publicate într-un jurnal revizuit de la egal la egal.
